Prima impresie: un smartphone mai mare, cu toate avantajele simpatice si utile ale Android, mai dificil (aproape imposibil) de bagat in buzunar, dar mult mai usor de carat decat un netbook. Unii glumesc si ii spun “smartblet” (smartphone + tablet). Eu i-as zice mai degraba “smartbook”, concept aparut anul trecut.

In fine, indiferent ce spunem noi, marketingul de la Dell il numeste oficial “tablet”, pentru ca, nu-i asa? – toata lumea anunta tablete, produse la moda care – spun unii – vor inmormanta laptopul asa cum il stim acum.

Citeste postul integral pe blogul lui Victor Kapra.

Desi este un telefon mai mult decat reusit, nu pot sa nu imput lipsa de originalitate a celor de Samsung in ceea ce priveste designul si tema aleasa, ce transforma gadgetul intr-un fel de varianta iPhone de dimensiuni un pic mai mari ce ruleaza pe Android.

Citeste mai departe review-ul lui Marius.

Evident, printre primele funcții testate se numpără camera foto. Mi-a plăcut ideea cu zoom-ul pe obiectivul care îl vrei tu. Este genială și face pozele să fie mai performante, chiar dacă ești un amator.

Samsung Galaxy S are mai multe avantaje. Odată accesul la Android Market, unde găsești tot ce vrei și de multe ori pe gratis. Apoi, are acces direct la Samsung Apps, magazinul de aplicații Samsung.

Mai multe detalii și poze pe dandragomir.biz.

Au vrut neapărat să arate că e produsul lor şi, peste un Android clasic, rapid au turnat nişte widget-uri care să facă din Galaxy S o clonă de iPhone. Oare au reuşit să facă ceva remarcabil?

Galaxy S NU e iPhone. Nici de departe. E un smartphone rapid (atunci când nu se blochează), subţire şi care are destulă memorie la dispoziţie. Rulează un Android 2.1 cu promisiunea că în toamnă va primi Android 2.2 (FroYo).

Filmează şi pozează decent. Vă ajută în cele mai multe cazuri. Aveţi şi RAM destul ca să stocaţi materialele. Veţi avea nevoie şi de un microSD ca să rulaţi un iGO Amigo, deoarece de pe cardul intern nu merge deocamdată.

Are toate atuurile unui produs câştigător: dotare excelentă hardware, design interesant, performanţă. A ajuns în final să îmi placă, dar nu l-aş schimba cu Desire. Beneficiază de multitouch şi nu are suport Flash în browser.

E un alt fel de aparat. Mai rapid în teste, mai lent în folosire. Se adresează unui alt public. Poate că dacă nu aş fi văzut/folosit Desire m-aş fi orientat către Galaxy S din prisma vitezei. Sper să văd comunitatea activă şi multe build-uri cu ROM-uri modificate în aşa fel încât Galaxy S să fie mai bine pus în valoare.

Citeste postul integral scris de Ionut Balan pe blogul Chip

Citeste mai departe review-ul lui Alex Radescu.

Citeste mai departe.

De la bun inceput XPERIA X10 se remarca prin ecranul de 4 inchi si nu e deloc mare, la multitudinea de aplicatii si jocuri pe care sistemul de operare Android 1.6 pe care ruleaza, le ofera. Rezolutia de 480×854 pixeli si cele 65 000 de culori sunt suficiente pentru a oferi imagini de o claritate foarte buna, totusi impresia pe care am avut-o este sensibilitatea destul de mica la atingere, a ecranului.

Citeste mai departe review-ul lui Marius.



Pro:

- design-ul. Pare un iPhone si plasticul mi se pare … “cheap”. Cu toate astea imi place cum arata. Cand il iei in mana ai senzatia ca e mai subtire decat e cu adevarat (e aproape la fel de gros ca si Desire).

- ecranul are culori foarte faine. Negru e negru. Pus in paralel cu Desire totusi diferentele nu sunt senzabile imediat. Sunt aproape la fel. Zilele astea o sa fac un mic film ca sa va arat.

- viteza e buna. DACA se renunta la shell-ul si widget-urile date de Samsung. Incerc sa imi explic de ce Samsung persista in a pune software proprietar care nu e optimizat?!

Contra:

- shell-ul si widget-urile Samsung. Merg foarte greu. Cel putin la mine, ca le-am cam instalat pe toate. Se pune LauncherPro si se rezolva problema.

- faptul ca aduce cu un iPhone de la design la shell si aspectul meniurilor. Nu vad rostul. Cine vrea “aifon” o sa ia “aifon”. De ce sa te chinui sa il copiezi?

- are doar trei butoane: home, meniu si back. Fara search – nici nu trebuie. Dar un DPAD ar fi util.

Citeste integral postul scris de Ionut Balan pe blogul Chip

Galaxy S mi se pare foarte elegant, chiar dacă seamănă izbitor de mult cu un iPhone 3GS. Marginea argintie a carcasei îi delimitează plăcut conturul, spatele este plăcut la atingere şi texturat cu un model discret, dar ceea ce impresionează cel mai mult este cât de subţire este telefonul şi cât de uşor. Abia îl simţi în mână şi în buzunar, ceea ce nu mă aşteptam de la un model cu ecran de 4 inci diagonală. Are doar 119 grame, unul din cele mai uşoare telefoane din clasa sa şi cu aproape 10% mai uşor decât Desire-ul meu. Mai mult, îmi place că pe spate, în partea inferioară, are un fel de ridicătură, o “bărbie” de care îl poţi apuca pentru a-l extrage din buzunar.

Înclin să zic că Desire-ul este un pic mai rapid. Ambele au procesor de 1 GHz, unul fiind Samsung, altul fiind Qualcomm. Nu cred însă că este meritul Qualcomm-ului, cât mai degrabă al celor de la HTC care au ştiut să-şi optimizeze mai bine codul şi Androidul pentru hardware-ul lor. La telefoanele mobile principalele sporuri de viteză se obţin din optimizare (dovadă că Android 2.2 va fi şi de 5 ori mai rapid pe acelaşi hardware), nu din frecvenţa procesorului.

Bateria se cunoaşte însă că este mult mai puternică. Ţine două zile şi asta în condiţiile în care abia am pus mâna pe el şi deci l-am butonat mai intens decât aş face-o în mod normal.

Citeste postul integral pe blogul lui Radu Dumitru